"Gheorghe Flutur a lăsat duminică deoparte costumul de politician și a îmbrăcat din nou straie populare, pentru a se prinde în horă la Jocul pe Toloacă de la Pârteștii de Sus – unde și-a adus aminte de tinerețe. Și nu vorbim despre orice straie populare, ci de unele speciale, croite chiar de sora lui, la Botoșana – așa cum ne-a mărturisit cu mândrie. Un costum care i se potrivește, la fel cum i se potrivesc evenimentele precum cel de la Pârtești – cu agitație, cu spectacol, cu multă lume, de toate felurile, și în care să se poată manifesta. A dansat și a cântat împreună cu sutele de oameni veniți să se prindă în hore și, printre altele, și-a articulat prin strigături pe unul din adversarii politici – pe deputatul Gheorghe Șoldan de la PSD. Unii au criticat acest gest, spunând că nu avea ce căuta politicul în cadrul unei manifestări artistice, câmpenești. Gheorghe Flutur a explicat însă faptul că așa se obișnuia pe vremuri, la hore, ca prin strigături flăcăii să își spună unii altora lucruri mai puțin plăcute, să se înțepe și să critice, într-o notă de umor (vezi video). Așa a procedat și el, dorind să răspundă unor atacuri politice și cred că e o metodă inedită de atac politic – nu cred că a mai fost folosită până acum (și nici nu văd să facă așa ceva vreun Ciolacu, Orban – cu tot cu chitara lui, Iohannis, Rareș Bogdan, Ciucă sau alții). Nu se poate spune că Gheorghe Flutur nu ar avea umor (iar faptul că o persoană are umor este de apreciat). Omul nu a mai trimis comunicate de presă (sterile de altfel și greu de urmărit de cititori) prin care să își atace rivalul ci…i-a compus niște strigături, pe care le-a rostit cu mare satisfacție, din toată inima, printre sute de oameni – care au dansat și au fluierat pe ele. Mesajul a ajuns unde a trebuit și a fost înțeles clar și de electoratul care a vrut să înțeleagă! “De-o bucat’ de vreme-n coace, este unul nu-mi dă pace. Azi mă mușcă pe la spate, dar are dinții de lapte. Cel ce sâmbetele-mi poartă, i se spune mână moartă. Că duminică la jioc, joacă jocuri de noroc, Mai grăiesc gurile rele, că joacă la păcănele Dacă tot ai să mă împungi, cu mine bine n’ aju