ISIS continuă să inspire actele de terorism în Europa – dar cine comite aceste atacuri?

Duminică, 26 iulie, poliția germană l-a împușcat mortal pe suspectul implicat într-un atac cu mașina asupra marșului Pride din Berlin, atac care a provocat, cu o zi înainte, moartea unei persoane și rănirea a 20 de persoane. Suspectul avea deja antecedente penale din cauza unei tentative anterioare de a se alătura Statului Islamic din Siria și Irak (ISIS). În anii 2010, ISIS și-a asumat responsabilitatea pentru multiple atacuri asupra unor evenimente culturale, în special concerte. Unele dintre cele mai sângeroase atacuri comise pe teritoriul european au fost atacul de la Bataclan din Paris, din 2015, și atentatul cu bombă din 2017 de la un concert al Arianei Grande, la Manchester Arena. Mai recent, în vara anului 2024, a avut loc un complot eșuat, inspirat de ISIS, de a ataca un concert al lui Taylor Swift la Viena, scrie The Conversation. Au mai existat și anterior atacuri direct homofobe inspirate de ISIS – grupul și-a asumat, de asemenea, responsabilitatea pentru atacul din 2016 asupra clubului Pulse, un club de noapte gay din Orlando, Florida. Începând cu 2018, ISIS nu mai există ca stat fizic, iar fără o entitate politică care să inspire noi atacuri în Europa, violența sa a scăzut drastic în ultimul deceniu. Cu toate acestea, ideologia toxică a „ISISismului” – care urmărește să reînvie un califat premodern prin mijloace moderne, occidentale, inclusiv rețelele sociale – a continuat să reprezinte forma supremă de rebeliune contrahegemonică pentru un anumit segment de tineri musulmani. Chiar și lipsit de teritoriul său fizic, Statul Islamic continuă să pună profund la încercare și să încalce suveranitatea și siguranța Statelor Unite și a Europei. Mulți oameni au crezut că atacul dejucat din 2024 de la Viena a marcat sfârșitul tendinței, deja în scădere, a musulmanilor născuți în Europa de a lansa atacuri inspirate de ISIS. Deși de atunci s-au înregistrat relativ puține acte de violență islamistă, atacul de la Berlin indică faptul că radicalizarea și violența nu sunt, cu siguranță, o chestiune a trecutului. La începutul lunii august 2024, trei tineri austrieci ar fi încercat să-i vizeze pe „Swifties”, fanii cântăreței americane Taylor Swift, înaintea concertului acesteia de la Viena de la începutul lunii august. Complotiștii austrieci își declaraseră în mod specific loialitatea față de ISIS. Printre complotiștii atacului de la concertul lui Swift se aflau doi austrieci, unul cu rădăcini din Macedonia de Nord și celălalt cu rădăcini turcești, ambii musulmani de a doua generație. Atacatorul din spatele paradei Pride de la Berlin avea un trecut similar – s-a născut în Germania din părinți musulmani libanezi. Această tendință susține o teză formulată de Olivier Roy într-un articol din 2017 din The Guardian intitulat „Cine sunt noii jihadiști?”. El susține că există două grupuri demografice care se alătură de obicei ISIS pentru a comite atacuri în Occident: musulmanii europeni de a doua generație (care adesea își recrutează frații și surorile) și convertiții europeni. Potrivit lui Roy, copiii imigranților musulmani născuți în statele europene duc, de obicei, o viață laică. Ei cresc în familii nu prea religioase și pot frecventa cluburi de noapte, consumând alcool și droguri. Cei proveniți din medii socio-economice mai sărace pot ajunge să se implice în infracțiuni minore. La un moment dat – adesea dacă sunt încarcerați – devin musulmani „renăscuți”, îmbrățișând nu doar credința, ci o versiune mai austeră și mai radicală decât cea a părinților lor. Ei tind să se întâlnească în grupuri religioase mai mici, mai degrabă decât în marile moschei frecventate de familiile lor. Trebuie subliniat faptul că acesta reprezintă un segment restrâns al musulmanilor europeni de „a doua generație”. Această tendință reflectă faptul că copiii familiilor de imigranți se pot angaja într-o revoltă generațională împotriva părinților lor, încercând să demonstreze că sunt mai devotați decât aceștia. ISIS a avut un impact redus asupra imigranților de prima generație, care, de obicei, au sacrificat totul pentru ca copiii lor să aibă o viață mai bună în Europa. Există, de asemenea, foarte puțini recruți europeni de „a treia generație”, întrucât, la acest moment, aceștia sunt fie bine integrați în societatea lor, fie au găsit modalități de a concilia ambele dimensiuni ale identității lor. Dezbaterea politică în jurul atacului a început deja, ministrul german Alexander Dobrindt calificând atacul drept „terorism islamic” după ce trecutul atacatorului a ieșit la iveală. Folosirea de către acesta a cuvântului „islamic”, în opoziție cu „islamist”, s-ar putea dovedi provocatoare. „Islamist” se referă în mod specific la islamul politic – care include convingerile grupurilor extremiste precum ISIS –, în timp ce „islamic” se referă la întreaga credință musulmană. Fie că este deliberată sau nu, formularea lui Dobrindt ar putea fi interpretată ca sugerând o legătură între islam și violența teroristă. Partidele de dreapta și personalitățile publice din întreaga Europă vor folosi, fără îndoială, atacul asupra paradei Pride ca un motiv în plus pentru a restricționa imigrația, chiar dacă ele însele lucrează activ la demontarea și subminarea drepturilor comunității LGBTQIA+. Însă Statele Unite și statele membre ale UE pot face față atacurilor teroriste extremiste. În loc să se lase antrenați în acuzații islamofobe, aceștia pot lua măsuri pentru a aborda condițiile socio-economice care îi împing pe oameni spre terorism. Disperarea, lipsa de speranță și furia sunt motivele pentru care atracția față de ideologia ISIS persistă încă la un deceniu după proclamarea Statului Islamic. Comunitățile marginalizate și disperate constituie un teren propice pentru răspândirea doctrinei ISIS – și a altor forme de extremism violent de-a lungul întregului spectru politic.