Asistenţa la moarte: o opțiune limitată pentru pacienții în fază terminală
Update cu 11 luni în urmă
Timp de citire: 5 minute
Articol scris de: Simona Stan
Asistenţa la moarte: o opțiune limitată pentru pacienții în fază terminală
O pacientă în fază terminală din Pennsylvania, Francine Milano, explică decizia sa de a căuta asistență pentru a-și încheia viața, afirmând: „Am vrut să dețin controlul asupra modului în care voi muri”. La 61 de ani, Milano, diagnosticată cu o recidivă a cancerului ovarian, a călătorit de două ori în Vermont pentru a explora opțiunile de moarte asistată, având în vedere că Pennsylvania nu permite acest tip de asistență.
În prezent, doar două state americane, Vermont și Oregon, oferă asistență la moarte pentru nerezidenți. Aceste opțiuni sunt limitate și implică provocări semnificative, cum ar fi stabilirea traitement, identificarea medicilor care să integreze procesul și logistica călătoriei, mai ales în condiții de sănătate precară. De exemplu, conform Departamentului de Sănătate din Vermont, aproximativ 25% din decesele raportate ca fiind asistate în statutul din mai 2023 până în iunie 2023 au implicat pacienți din afara statului.
Charles Blanke, un oncolog din Portland, Oregon, a observat o creștere a numărului de pacienți care solicită asistență medicală pentru a-și încheia viața, având în vedere că legislația din Oregon permite aceasta. El a subliniat că este posibil ca numărul real de pacienți să fie subestimat, având în vedere că a primit numeroase solicitări din întreaga țară.
Atât Vermont cât și Oregon impun cerințe stricte pentru cei care solicită moarte asistată. Pacienții trebuie să fie evaluați de doi medici, să aibă un diagnostic incurabil și să fie capabili din punct de vedere mental și fizic să ia medicamentele letale. Procedura implică o perioadă de așteptare de 15 zile pentru reflecție, o măsură menită să protejeze pacienții, dar care poate fi o povară suplimentară pentru cei deja în suferință.
Critici din partea grupurilor religioase și a medicilor sugerează că moartea asistată este imorală și contravine eticii medicale. De asemenea, anthropologul Anita Hannig evidențiază faptul că nu se așteaptă ca legislația federală să schimbe curând acest lucru, având în vedere precedentul stabilit de Curtea Supremă în legătură cu autoritatea statelor de a reglementa aceste practici.
În timp ce Milano a călătorit deja în Vermont pentru a iniția procesul, ea simte presiunea timpului, temându-se că nu va putea reveni în momentul în care va fi pregătită să moară. De asemenea, ea reflexionează asupra curajului necesar pentru a lua medicamentele. Potrivit lui Blanke, aproximativ o treime dintre cei aprobați pentru moarte asistată aleg să nu își finalizeze acțiunea.
Milano și-a exprimat dorința ca mai mulți oameni să aibă acces la această opțiune, recunoscând că, în ciuda dificultăților, a apreciază puterea de a controla modul în care își va încheia viața, într-un context în care poate încă călători și se poate bucura de viață.
